Citaul zilei

Cel ce a ajuns în vârful muntelui, nu a ajuns acolo prin cădere. N.D. Walsch

joi, 26 mai 2011

2011 - Absolvenţilor de liceu

Stimaţi profesori, dragi părinţi,

Dragi absolvenţi,

Iată-vă ajunşi la final!

Este un moment de sfârşit şi de un nou început, o nouă viaţă vă aşteaptă în faţă. Este momentul când cele acumulate pe băncile şcolii vor fi puse în practică şi vor legitima  valoarea câştigată în timpul liceului.

Liceul - un loc unde aţi învăţat să gândiţi, nu aţi primit doar informaţii ci aţi fost formaţi ca oameni.

Liceul - locul în care aţi păşit cu speranţă şi bucurie, încrezători în noul drum pe care aveaţi să-l parcurgeţi. Era pentru voi o lume nouă pe care aşteptaţi să o descoperiţi.

Pe parcursul acestor 4 ani aţi dobândit informaţii, care vă vor ajuta să înfruntaţi viaţa cu toate problemele ei şi să studiaţi în continuare.


Dragi absolvenţi,

Am să mă străduiesc, în limita amintirilor şi cunoştinţelor, să vă demostrez că anii de liceu, de o frumuseţe tulburătoare şi inegalabilă, rămân unici în viaţa fiecăruia.

Pentru că sunt anii primelor întrebări, certitudini şi emoţii. Şi pentru că de ei te legă aduceri-aminte frumoase sau mai puţin frumoase: prima notă mare la română (şi poate ultima), 3-ul firav la rubrica matematicii în catalog, prima ţigară fumată în curtea din spatele liceului, foamea şi starea de semi-leşin după 6-7 ore de cursuri, legendarele şedinţe cu părinţii şi ceea ce a urmat… după câteva ore acasă, viteza cu care părăseai, cu capul vârât la maximum între umeri, incinta liceului, în tentativă de chiul, şamd…, şamd…

Câte emoţii poate să aducă apropierea finish-ului unui an şcolar! Mai ales atunci când, despărţindu-te de acest an şcolar, te numeşti absolvent. Emoţiile-s provocate de neliniştea prevestitoare fiecărei despărţiri, de examenele ce te aşteaptă şi, poate, de frica de un nou început. Te desparţi de emoţiile canceroase dinaintea tezei la matematică, de colega sau colegul de bancă, care – ia te uită! – s-a înălţat peste noapte… Sau, şi mai trist, te desparţi de setea care te chinuie după o oră de sport, de banca prea îngustă, de colegii de suferinţă alături de care ai cunoscut atâtea bucurii şi necazuri, satisfacţii şi împliniri.

Şi, dacă toate poveştile încep cu „a fost odată”, într-o clipă de răgaz din viaţă o să-ţi aminteşti că „au fost odată nişte copii minunaţi care învăţau şi nu prea jocul amar al vieţii”…

Dragii mei,
În urma absolvirii acestui liceu veţi primi o diplomă. Această diplomă este certificatul vostru formal că sunteţi potenţiali generatori de idei.  Depinde de voi, DOAR DE VOI, să scoateţi la lumină sau, mai bine zis, să vă amintiţi aceste idei, şi am convingerea că o veţi face.  Esenţa există în voi, în visele şi imaginaţia voastră. Urmaţi cu hotărâre direcţia visurilor voastre! Trăiţi viaţa pe care v-o imaginaţi! Deveniţi stăpânii lumii!

Fiecare dintre voi îşi va urma drumul fie că va alege să lucreze într-o firmă, fie, că va alege să îşi consolideze educaţia, în Satu Mare sau în altă parte. Îmi doresc să ne regăsim cât mai mulţi dintre noi în octombrie, la Academia Comercială, să împărtăşim împreună bucuria succeselor şi realizărilor pe care le veţi avea de-a lungul anilor ce urmează.

Pentru o ţară şi un oraş care se află în continuă tranziţie şi dezvoltare, care este în permanentă căutare de resursă umană bine calificată, care doreşte să acceseze fonduri europene, care contribuie la menţinerea păcii în lume vă provoc la acţiune, la iniţiativă, la confruntare cu timpurile (...) Vă provoc să credeţi că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Vă provoc la responsabilitate, la fermitate.
Studenţia, care vă tentează şi vă aşteaptă, înseamnă tinereţe veşnică. În băncile facultăţii noastre vârstele se anulează, toţi trăiesc aceleaşi stări de entuziasm ale cunoaşterii. În această lume a cărţilor şi a ştiinţei veţi trăi experienţe fundamentale,  profesorii noştri, doctori în domeniile lor de predare, vă vor lumina mintea cu flacăra raţiunii şi cunoaşterii.

Tinereţea e o stare de spirit pe care o veţi regăsi la Academia Comercială. Vă veţi regăsi pe voi înşivă cu ajutorul profesorilor şi colegilor, vă veţi cunoaşte prin confruntarea cu provocări noi şi veţi reveni în lumea reală cu alte repere. Speranţa, care nu moare niciodată, va fi dublată de certitudinea cunoaşterii şi a stăpânirii lumii în care veţi trăi altfel decât înainte de a vă fi întâlnit cu noi. Avem chiar certitudinea că nu veţi regreta opțiunea de a veni alături de noi în efortul reciproc de a schimba ceva în rosturile lumii de azi.

Universitatea noastră sătmăreană vă aşteaptă cu braţele deschise şi cu variante generoase de  formare profesională la cote de performanță de nivel european. Astfel, veţi avea la dispoziţie, la cele 4 specializări Finanţe şi Bănci, Management, Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi Turism, câte 100 de locuri pentru studenţii anului I. Aş sublinia faptul că 30 dintre voi vor beneficia de bursă, în condiţiile impuse de regulamentul intern.
Sâmbătă, cu ocazia „Porţilor deschise la Academia Comercială”, veţi avea oportunitatea să ne vizitaţi noul campus (situat în Grădina Romei) ca să vă convingeţi de particularităţile care ne deosebesc în peisajul universitar sătmărean.

Dragi absolvenţi,
Vă felicit pentru realizările de până acum şi vă doresc ca ele să fie continuate şi întrecute doar de împlinirile anilor ce vor urma.

luni, 23 mai 2011

AM TRĂIT ŞI N-AM ŞTIUT?

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.

Versuri scrise la intrarea în biserica
de la Sadinca, judeţul Sibiu

joi, 19 mai 2011

MEMORIA ESTE TERENUL UNDE SE CULTIVĂ EDUCAŢIA

“Odată trecuţi prin procesul educaţiei, majoritatea oamenilor îşi pierd capacitatea de a se mira, de a fi surprinşi. Ei simt că sunt datori să ştie tot, şi deci e un semn de ignoranţă să fii surprins sau nedumerit de ceva.” 
Erich Fromm 

Ce este mai important în educaţie: îndoiala, sau răspunsul?
 
Ceea ce determină importanţa răspunsului este importanţa îndoielii.
Îndoiala ne provoacă mai mult decât răspunsul.
Cu cât un om de ştiinţă, un manager sau un profesionist se îndoieşte de adevărurile sale şi cercetează lumea în jurul său, cu atât îşi lărgeşte lumea ideilor şi realizează lucruri deosebite.
Dacă un profesor nu reuşeşte să provoace inteligenţa elevilor în timpul expunerii sale, înseamnă că nu i-a educat.
Profesorii ar trebui să provoace îndoiala în mintea elevilor.

Cum?

Realizând în orice moment, o expunere interogativă.

Întrebările:

De ce?
Cum?
Unde?
Care este explicaţia?

trebuie să facă parte din rutina profesorului.

Expunerea interogativă generează îndoiala, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acest stres deschide ferestrele inteligenţei. 
Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să înveţe, încetează să se dezvolte.
 

duminică, 8 mai 2011

Sfaturi înţelepte


  1. Viaţa nu e dreaptă, dar tot este bună.
  2. Când ai îndoieli, fă doar un pas mic înainte.
  3. Viaţa e prea scurtă ca să pierzi timpul urând pe cineva.
  4. Serviciul tău n-o să te îngrijească atunci când eşti bolnav. Dar prietenii şi părinţii – da. Ţine legătura!
  5. Plăteşte de pe card în fiecare lună.
  6. Nu trebuie să ai ultimul cuvânt în orice discuţie. Învaţă să nu fii de acord...
  7. Plângi împreună cu altcineva. Este mai sănătos decât să plângi singur.
  8. Economiseşte pentru pensie încă de la primul salariu.
  9. Fă pace cu trecutul, ca să nu-ţi încurce prezentul.
  10. Nu compara viaţa ta cu a altora. Nu ai idee care e rostul “călătoriei” lor.