joi, 31 decembrie 2015
marți, 22 decembrie 2015
Metoda proiectului în cadrul temei „Aplicații practice ale algoritmului de calcul cu matrici”
Metoda proiectului în cadrul temei
„Aplicații practice ale algoritmului de calcul cu matrici”
prof.dr.
Valerica Doina MUNTEAN[1]
„A învăţa fără a gândi este nefolositor; a gândi
fără învăţătură este primejdios.”
Confucius
Rezumat:
Pornind de la standardele
curriculare şi de evaluare, am folosit metoda proiectului pentru a-i implica pe
elevii de la profilul umanist, specializarea științe-sociale, clasa a XII-a, în
activităţi autentice şi a-i ajuta să-şi dezvolte competenţele necesare în
secolul XXI, precum capacitatea de colaborare, de rezolvare a problemelor şi
analiza critică, toate acestea urmărind dobândirea competențelor specifice pe
parcursul unității de învățare „Elemente de
calcul matricial şi sisteme de ecuaţii liniare”.
Cuvinte cheie:
algoritm
de calcul matriceal; aplicații în practică; cifra de control; metoda
proiectului
1. Învăţarea prin proiecte
Învăţarea bazată pe proiecte este un model de
instruire centrat pe elev. Acest tip de învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi
într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigaţia
şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi performanţe.
Educaţia prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale
curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă (obiective de
referinţă şi competenţe specifice), capacităţile cognitive de nivel superior
ale elevilor şi contexte din viaţa reală.
Desfăşurarea proiectelor cu elevii a necesitat o
schimbare a rolului meu, de profesor. Eram obişnuită cu expunerile şi mă bazam
pe manuale sau pe materiale existente. Trecerea la o abordare centrată pe elev,
care presupune renunţarea la control şi le permite elevilor să lucreze în
direcţii multiple, la activităţi diferite în acelaşi timp, n-a fost tocmai
ușoară. În timp ce munca de planificare a proiectului a necesitat mai mult timp
de pregătire din partea mea la început, odată ce am început proiectul, eu am
avut mai puţină muncă zilnică de pregătire şi am acţionat ca un antrenor sau facilitator
pe parcursul desfăşurării proiectului. Pentru mine, aceast lucru a fost
interesant şi a reprezentat o modalitate de a face legătura cu stilurile
individuale şi cu creativitatea elevilor.
Proiectul presupune şi o schimbare a rolului
elevului. Elevii nu erau obişnuiţi să adopte un rol activ în clasă. În cadrul
proiectelor, este necesar ca ei să ia multe decizii, să lucreze prin
colaborare, să preia iniţiativa, să realizeze prezentări în faţă unui public
şi, în multe cazuri, să construiască singuri baza proprie de cunoştinţe. Deşi
acest lucru a constituit o provocare pentru elevi la început, cei mai mulţi au
considerat activităţile proiectului mai pline de semnificaţie, mai relevante
pentru viaţa lor şi mai interesante. Astfel, elevii au fost în general mai
motivaţi, au avut rezultate mai bune prin proiecte şi au reţinut noi cunoştinţe.
Să lucrezi într-un grup reprezintă o competenţă
pentru viaţă şi o parte importantă a unui mediu de învăţare bazat pe proiecte.
Elevii au lucrat în grupuri de cooperare pentru activităţi de brainstorming, au
discutat, au oferit feedback, au îndeplinit sarcini sau au folosit în comun
resurse. Oferindu-le elevilor posibilitatea de a realiza sarcini specifice,
personalizate, în cadrul grupului şi prin includerea evaluărilor din partea colegilor
sau a unor liste personale de verificare, ei au devinit responsabili pentru
munca lor şi contribuţia proprie adusă la activitatea şi rezultatele grupului.
Aşteptările clare şi organizarea fiind esenţiale,
am considerat că o bună pregătire a activităţilor va duce la implicarea şi
obţinerea de rezultate de către elevi. Pentru a mă asigura că elevii mei sunt
implicaţi în procesul de învăţare, mi-am planificat şi pregătit activităţile de
învăţare în felul următor:
2. PROIECT DIDACTIC
Colegiul Național „Mihai Eminescu”
Satu Mare
Data: 02.11.2015
Clasa: a XII-a, profil umanist, specializarea științe-sociale
Profesor: Muntean Valerica Doina
Disciplina: Matematică
Unitatea de conţinut: Elemente de calcul matricial şi sisteme
de ecuaţii liniare
Tema lecţiei: Aplicații
practice ale algoritmului de calcul cu matrici
Tipul lecţiei: Lecţie de formare a
priceperilor şi deprinderilor
Durata: 50 min
Locul
desfăşurării: sala
multimedia
CARACTERISTICA
- activitatea independentă a elevului deţine ponderea cea mai mare
- scopul lecţiei îl constituie dobândirea unor capacităţi acționale: priceperi, deprinderi, abilităţi etc.
COMPETENŢE GENERALE
CG1 Identificarea relațiilor între noțiunile matematice
studiate
CG2 Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ,
structural sau contextual cuprinse în enunțuri matematice
CG3 Utilizarea
algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situații concrete
CG4 Exprimarea
caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații
concrete
CG5 Analiza de
situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea
soluțiilor.
COMPETENŢE SPECIFICE
1. Identificarea unor
situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu
reprezentarea sa matricială
2. Asocierea unui tabel
de date cu reprezentarea matricială a unui proces
3. Aplicarea, în
situaţii practice, a algoritmilor de calcul cu matrici
EXPRIMAREA PROPRIILOR CONCLUZII generarea de idei şi concluzii privind problemele
propuse.
TRANSFERUL CONCLUZIILOR realizarea de conexiuni, generalizări, întrebări.
STRATEGII DIDACTICE
Principii didactice
1.
Principiul participării şi învăţării
active
2.
Principiul asigurării şi progresului
gradat al performanţei
3.
Principiul conexiunii inverse
Metode de învăţământ/de instruire:
lecţie pe bază de exerciţii aplicative
·
cunoștințele teoretice asimilate sunt
plasate într-un alt context de operare (decât cel demonstrat de profesor)
·
scopul: antrenarea elevilor în a
rezolva noile sarcini de învăţare independentă
1.
Conversaţia euristică
2.
Explicaţia
3.
Exemplificarea
4.
Algoritmizarea
5.
Exerciţiul
6.
Problematizarea
7.
Descoperirea dirijată
8.
Instruirea programată
9.
Proiectul
Forme de organizare a clasei
1.
Frontală
2.
Individuală
3.
Pe grupe/echipe
Conţinutul învăţării
·
Manualul de matematică.
· Informaţiile şi cunoştinţele care au
legătură directă cu competenţele stabilite.
Resurse psihologice
· Capacitatea de învăţare de care dispune
clasa: elevii posedă cunoştinţe despre matrice și operații cu matrice.
· Diagnosticul motivaţiei: elevii prezintă
interes pentru lecţie, deoarece li s-a descris câmpul de aplicabilitate al
acesteia.
· Motivaţia învăţării: elevilor le este
explicat faptul că noţiunile din aceste unităţi de învăţare, au numeroase
aplicaţii practice.
Resurse materiale
· Materiale didactice: fişe de lucru,
proiect didactic.
· Mijloace de învăţământ: tabla, marker-ul,
manualul, culegerea, calculatorul, videoproiectorul.
Resurse procedurale
· Investigaţia ştiinţifică, problematizarea,
observarea sistematică a elevului, rezolvarea de probleme/situaţii problemă.
Secvenţele activităţii didactice
1.
moment organizatoric/captarea şi păstrarea atenţiei elevilor
2.
enunţarea obiectivelor urmărite
3.
reactualizarea cunoştinţelor sau deprinderilor dobândite anterior
4.
prezentarea de către elevi a proiectelor realizate
5.
antrenarea elevilor în realizarea activității cu ajutorul profesorului
6.
realizarea independenta a lucrării, exercițiului de către fiecare elev
7.
evaluarea performanțelor elevilor și precizări privind modul de continuare
a activității desfășurate în timpul orei
Nota dominantă a lecţiei
- deprinde pe elev să acţioneze singur pentru a rezolva sarcinile de învăţare
- favorizează transferul cunoştințelor din plan teoretic în cel aplicativ
- obişnuiește pe elev – prin exersări repetate – să rezolve sarcinile din ce în ce mai complexe, devenind tot mai motivat pe măsură ce obţine şi rezultate
ETAPELE LECŢIEI
1. Moment organizatoric/captarea
şi păstrarea atenţiei elevilor
Se pleacă de la un fragment
motivațional din povestea ”Alice în țara minunilor”.
Profesorul va prezenta câteva
slide-uri cuprinzând competențele specifice vizate pe parcursul unității de
învățare.
2. Enunţarea
obiectivelor urmărite
Profesorul anunță obiectivele
operaționale: la sfârşitul unităţii de învăţare elevii vor fi capabili:
O1 – să exprime prin simboluri specifice
relațiile matematice dintr-o situație-problemă;
O2 – să utilizeze repere standard sau
formule standard în rezolvarea de probleme;
O3 – să determine cifra de control a
diverselor coduri: ISBN, cod de bare, CNP.
3. Reactualizarea cunoştinţelor
sau deprinderilor dobândite anterior
Se repetă:
1. Ce este o matrice?
2. Exemple de matrice
particulare.
3. Cum se adună/scad două
matrice?
4. Proprietățile adunării
matricelor.
5. Cum se înmulțește cu un scalar
o matrice?
6. Proprietățile înmulțirii
matricelor cu scalari.
7. Cum se înmulțesc două matrici?
8. Proprietățile înmulțirii
matricelor.
9. Ce este transpusa unei
matrice?
4. Prezentarea de către elevi a
proiectelor realizate
Liderul fiecărei grupe prezintă
proiectul realizat de grupa sa.
5. Antrenarea elevilor în
realizarea activității cu ajutorul profesorului
Fiecare lider de grup primește
câte 4 fișe de lucru pentru fiecare membru al grupului. El va distribui, pe
rând, colegilor, altă fișă, doar în momentul în care au obținut cifra de
control corectă de pe fișa precedentă.
6.
Realizarea independenta a lucrării, exercițiului de către fiecare elev
Se distribuie fişa de observare a
activității membrilor grupei.
7. Evaluarea
performanțelor elevilor și precizări privind modul de continuare a activității
desfășurate în timpul orei.
Secvenţele
activităţii
didactice
|
Activitatea
profesorului
|
Activitatea
elevului
|
Metode
|
Procedee
de evaluare
|
1. Moment organizatoric/
captarea şi păstrarea atenţiei elevilor
|
Profesorul asigură condiţiile unei bune desfăşurări a lecţiei: notează absenţele,
face observaţii şi recomandări, dacă este cazul.
Se pleacă de la un fragment motivațional din povestea „Alice în țara
minunilor”. Profesorul va prezenta câteva slide-uri cuprinzând competențele
specifice vizate pe parcursul unității de învățare.
|
Elevii răspund la întrebările
puse de profesor, îşi însuşesc observaţiile şi recomandările.
|
conversaţia, exerciţiul, problematizarea
|
observarea sistematică a elevilor şi aprecierea verbală
|
2. Enunţarea obiectivelor
urmărite
|
Profesorul anunță obiectivele
operaționale: la sfârşitul unităţii de învăţare elevii vor fi capabili:
O1 – să exprime prin simboluri
specifice relațiile matematice dintr-o situație-problemă;
O2 – să utilizeze repere
standard sau formule standard în rezolvarea de probleme;
O3 – să determine cifra de
control a diverselor coduri: ISBN, cod de bare, CNP.
|
Elevii răspund la întrebările
profesorului.
Elevii prezintă informaţiile
solicitate.
|
conversaţia, descoperirea, utlizare videoproiector
|
observarea sistematică a elevilor şi aprecierea verbală
|
3. Reactualizarea cunoştinţelor sau deprinderilor dobândite anterior
|
Profesorul propune ca fiecare
din cele patru grupe fixate la începutul proiectului să scrie pe o foaie A4
și apoi să prezinte ceea ce au reținut despre matrici. Fiecare grupă va fi
notată de către liderul celoralte trei, acesta acordând câte un punct la
fiecare răspuns corect din următoarea listă:
1. Ce este o matrice?
2. Exemple de matrice
particulare.
3. Cum se adună/scad două
matrice?
4. Proprietățile adunării
matricelor.
5. Cum se înmulțește cu un
scalar o matrice?
6. Proprietățile înmulțirii
matricelor cu scalari.
7. Cum se înmulțesc două
matrici?
8. Proprietățile înmulțirii
matricelor.
9. Ce este transpusa unei
matrice?
|
Câte un reprezentant al
fiecărei grupe, ales aleatoriu, va prezenta fișa grupei
|
conversaţia, explicaţia, utlizare videoproiector
|
observarea sistematică a elevilor şi aprecierea verbală
|
4. Prezentarea de către elevi a proiectelor realizate
|
Un reprezenatant ales
aleatoriu, al fiecărei grupe, prezintă proiectul realizat de grupa sa.
|
Elevii urmăresc expunerile
tuturor grupelor.
|
explicaţia, conversaţia euristică
|
evaluare frontală
|
5. Antrenarea elevilor în realizarea
activității cu ajutorul profesorului
|
Fiecare lider de grup primește
căte 6 plicuri cu fișe de lucru. El le va distribui colegilor, pe rând, altă
fișă, doar în momentul în care au obținut cifra de control corectă de pe fișa
precedentă.
|
Elevii rezolvă exercițiile de
pe fișele de lucru.
|
exerciţiul,
activitate pe grupe şi individuală
|
evaluare frontală
|
6. Realizarea independenta a lucrării,
exercițiului de către fiecare elev
|
Se distribuie fişa de observare
a activității, membrilor grupei.
|
Elevii completează fişa.
|
activitate individuală
|
observarea sistematică a elevilor
|
7. Evaluarea performanțelor
elevilor și precizări privind modul de continuare a activității desfășurate
în timpul orei
|
Pentru ora următoare elevii
sunt provocați să găsescă alte aplicații practice ale algoritmilor de calcul
cu matrice.
|
Se recomandă webografia
necesară.
|
activitate independentă
|
3. Evaluarea rezultatelor şi
stabilirea concluziilor
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a defini o matrice.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a aduna/scădea două matrici.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a înmulți o matrice cu un scalar.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a recunoaște matrice particulare.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a înmulți două matrice.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a determina cifra de control a
diferitelor coduri.
·
Se evaluează capacităţile elevilor de a aplica corect noţiunile teoretice.
Momentele de evaluare facilitează munca profesorului, în
realizarea unui feed-back continuu, permanent, corectiv.
OBIECTIVE DERIVATE
La sfârşitul unităţii de învăţare
elevii vor fi capabili:
O1 – să exprime prin
simboluri specifice relațiile matematice dintr-o situație-problemă;
O2
– să utilizeze
repere standard sau formule standard în rezolvarea de probleme;
O4
– să determine
cifra de control a diverselor coduri: ISBN, cod de bare, CNP.
La final,
1) Se vor face aprecieri
individuale şi colective, asupra activităţii elevilor.
2) Fiecare elev va primi o notă
obținută ca medie între activitatea individuală (câte 1,5 p pentru fiecare fișă
rezolvată corect) nota obținută pentru fișa grupei de recapitulare și nota
obținută de grupă pentru expunerea realizată.
4. Determinarea
cifrei de control
4.1. ISBN (10):
x1x2x3
- x4x5x6x7 - x8x9
- x10
Codul de 10 cifre este împărțit în patru
părți variabile ca lungime:
· x1x2x3 - prima parte
identifică locația națională sau geografică a editurii;
· x4x5x6x7 - a
doua parte reprezintă o anume editură în cadrul unei țări sau grupări;
· x8x9 - a treia parte identifică un
anumit titlu sau ediție al unui anumit editor;
- x10 - a patra parte reprezintă cifra de control.
Determinarea
cifrei de control:
Să determinăm
cifra de control c pentru:
ISBN (10) 973-7748-29- c
Facem
produsul matricelor:
și
,
unde:
A
= (9 7 3 7 7 4 8 2 9 c), iar
tB = (1 2 3 4 5 6 7 8 9 10).
Se obține:
9 · 1 + 7 · 2
+ 3 · 3 + 7 · 4 + 7 · 5 + 4 · 6 + 8 · 7+ 2 · 8 + 9 · 9 + c
· 10 = 272 + 10 · c = 11 · 24 + 8 + 10 · c
Deducem c = 8.
Observație:
dacă c = 10, atunci se înlocuiește c = x.
4.2. ISBN (13):
Începând cu 1
ianuarie 2007 codul ISBN (International Standard Book Number) este
format din 13
cifre grupate în 5 segmente
de lungimi variabile, separate de
cratimă, după cum urmează:
· prefixul
format din 3
caractere care identifică industria de carte (în prezent 978), urmat
de:
· codul de ţară (973 – identifică editorii din România);
· indicativul de editură (– identifică editorul
documentului; lungimea sa variază în funcţie de numărul lucrărilor publicate de
editor);
· numărul de ordine – numerotează documentul printre
publicaţiile editorului;
· cifra de control
(recalculată, care validează integritatea numărului luat ca un
întreg)
Determinarea cifrei de control:
Să determinăm
cifra de control c pentru:
ISBN (13) 978-973-7748-29-c
Facem produsul
matricelor:
și
,
unde:
A
= (9 7 8 9 7 3 7 7 4 8 2 9 c), iar
tB = (1 3 1 3 1 3 1 3 1 3 1 3 1).
Se obține:
9 · 1 + 7 · 3
+ 8 · 1 + 9 · 3 + 7 · 1 + 3 · 3 + 7 · 1+ 7 · 3 + 4 · 1 + 8 · 3 + 2 · 1 + 9 · 3
+ c · 1 = 166 + c
Se pune
condiţia ca acest număr să fie egal cu cel mai mic multiplu de 10, mai mare sau
egal cu 166 + c.
Avem: c = 170 – 166. Se obține: c = 4.
4.3. Codul de bare EAN 13 (European Article
Numberin):
Pentru
identificarea unor produse se utilizează codul de bare și se permite să fie
citate electronic, ceea ce prezintă avantaje deosebite în comerţ, la recepţia
în depozite etc.
Codurile de
bare sunt aplicate de producător.
Structura de
numerotare este:
N1N2N3 N4N5N6 N7N8N9
N10N11N12 N13
N1N2N3 –
reprezintă țara;
N4N5N6 N7N8N9
N10N11N12 - reprezintă prefixul companiei plus
referințele despre articol;
N13 – cifra de control.
Prima cifră
din prefixul de
țară este printată la dreapta
codului de bare, a doua cifră și a treia sunt
printate ca și
primul și al
doilea caracter al grupului
de 6 numere,
la stânga, sub codul de bare; prefixul companiei este
alcătuit din următoarele 4 cifre de pe partea stânga, sub codul de bare, codul
produsului este compus din primele 5 cifre de pe partea dreaptă, sub codul de
bare, iar cifra de verificare
este ultima cifra
de pe partea dreaptă, sub codul de bare.
Determinarea cifrei de control:
Să determinăm
cifra de control c pentru:
EAN (13) 0 – 075678 – 16412
– c
Facem produsul
matricelor:
și
,
unde:
A
= (0 0 7 5 6 7 8 1 6 4 1 2 c), iar
tB = (1 3 1 3 1 3 1 3 1 3 1 3 1).
Se obține:
0 · 1 + 0 · 3
+ 7 · 1 + 5 · 3 + 6 · 1 + 7 · 3 + 8 · 1+ 1 · 3 + 6 · 1 + 4 · 3 + 1 · 1 + 2 · 3
+ c · 1 = 85 + c
Se pune
condiţia ca acest număr să fie egal cu cel mai mic multiplu de 10, mai mare sau
egal cu 85 + c.
Avem: c = 90 – 85. Se obține: c = 5.
4.4. Codul numeric personal (CNP):
Codul numeric
personal sau CNP este un cod numeric de 13 cifre, unic fiecărei persoane
născute în România.
Structura
codului:
S AA LL ZZ
JJ NNN C
S - prima cifră din CNP reprezintă sexul şi secolul în care
s-a născut o persoană. Persoanelor de sex masculin li se atribuie numere
impare, iar celor de sex feminin numerele pare, astfel:
3 - persoane
de sex masculin născute între 1 ianuarie 1800 şi 31 decembrie 1899
4 - persoane
de sex feminin născute între 1 ianuarie 1800 şi 31 decembrie 1899
1 - persoane
de sex masculin născute între 1 ianuarie 1900 şi 31 decembrie 1999
2 - persoane
de sex feminin născute între 1 ianuarie 1900 şi 31 decembrie 1999
5 - persoane
de sex masculin născute între 1 ianuarie 2000 şi 31 decembrie 2099
6 - persoane
de sex feminin născute între 1 ianuarie 2000 şi 31 decembrie 2099
7 - persoane
străine de sex masculin rezidente în România
8 - persoane
străine de sex feminin rezidente în România
9 - persoanele
străine
AA - este un număr format din 2 cifre și reprezintă
ultimele 2 cifre din anul nașterii.
LL - este un număr format din 2 cifre și reprezintă luna
nașterii persoanei.
ZZ - reprezintă ziua nașterii în format de 2 cifre. Pentru
zilele de la 1 la 9 se adaugă 0 înaintea datei.
JJ - este un număr format din două cifre și este
reprezentat de codul județului sau sectorului (în cazul municipiului București)
în care s-a născut persoana ori în care avea domiciliul sau reședința în
momentul acordării C.N.P.-ului.
NNN - este un număr format din 3 cifre din intervalul 001 -
999. Numerele din acest interval se împart pe județe, birourilor de Evidență a
Populației, astfel încât un anumit număr din acel interval să fie alocat unei
singure persoane într-o anumită zi.
C - este cifra de control (un cod autodetector) aflată în
relație cu toate celelate 12 cifre ale C.N.P.-ului.
Determinarea cifrei de control:
Cifra de
control este calculată după cum urmează: fiecare cifră din C.N.P. este
înmulțită cu cifra de pe aceeași poziție din numărul 279146358279; rezultatele sunt
însumate, iar rezultatul final este împărțit cu rest la 11. Dacă restul este
10, atunci cifra de control este 1, altfel cifra de control este egală cu
restul.
Să determinăm
cifra de control c pentru:
1 74 08 02 040 03 C
Facem produsul
matricelor:
și
,
unde:
A
= (1 7 4 0 8 0 2 0 4 0 0 3), iar
tB = (2 7 9 1 4 6 3 5 8 2 7 9).
Se obține:
1 · 2 + 7 · 7
+ 4 · 9 + 0 · 1 + 8 · 4 + 0 · 6 + 2 · 3+ 0 · 5 + 4 · 8 + 0 · 2 + 0 · 7 + 3 · 9
= 184
Restul
împărţirii la 11 este 8, ceea ce înseamnă că cifra de control este 8, fapt ce
indică validitatea CNP-ului propus spre verificare mai sus
5. Fragment
motivațional din povestea „Alice în țara minunilor”
Ajunsă
la o intersecție Alice își întrebă însoțitoarea:
-
Și-acum, pisicuțo, încotro s-o iau?
-
Depinde unde vrei s-ajugi, îi răspunse aceasta.
-
Păi, io nu prea știu...
-
Atunci nu contează direcția în care o iei...
6. Observarea
activității colegilor de grupă
Marcaţi printr-un X
în dreptul fiecǎrei activitǎţi realizate de către colegul de grupă.
1. A participat activ la rezolvarea
sarcinilor de lucru;
2. A expus clar punctele de vedere în
cadrul grupului;
3. A ascultat punctul de vedere al
celorlalți;
4. S-a concentrat pe obiectivele
proiectului;
5. A acordat sprijin colegilor;
6. A găsit soluții pentru rezolvarea
problemelor.
Nr. crt.
|
Numele și prenumele colegului de grupă
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
1
|
|||||||
2
|
|||||||
3
|
|||||||
4
|
7. Fişa de
autoevaluare a muncii individuale
Marcaţi
printr-un X în dreptul fiecǎrei
activitǎţi gradul de realizare a acesteia.
Activitǎţi
|
Da
|
Într-o oarecare mǎsurǎ
|
Nu
|
Azi am încercat lucruri noi
|
|||
M-am documentat folosind sursele indicate de profesor
|
|||
M-am documentat folosind alte surse
|
|||
Mi-am asumat responsabilitǎţi
|
|||
Am solicitat ajutorul profesorului /colegilor
|
|||
Am fost ajutat
|
|||
M-am concentrat asupra sarcinilor primite
|
|||
Am făcut alegeri bune
|
|||
Am tot încercat, chiar şi când
m-am blocat
|
|||
I-am încurajat pe alţi colegi
|
|||
Am fost încurajat de membrii echipei mele
|
|||
Am rezolvat sarcinile primite
|
|||
Mi-am verificat activitatea
|
|||
Am fǎcut tot ce mi-a stat în putinţǎ
|
8. Concluzii
Scopul deţinerii cunoştinţelor este acela de a le folosi. Practicile
educaţionale tradiţionale presupuneau că elevii au nevoie de o cantitate
considerabilă de cunoştinţe pentru a face ceva cu ele. Din nefericire, elevii
rareori depăşeau stadiul de învăţare a unor informaţii, acumulând din ce în ce
mai multe cunoștințe teoretice cu care nu știau ce să facă, nu știau la ce să
le folosească în viața reală.
Utilizarea cunoştinţelor reprezintă partea distractivă, dar şi frustrantă,
a învăţării. Învăţarea bazată pe proiecte le permite elevilor să gândească la
un nivel superior şi să folosească cunoştinţele. Procesele incluse în această
categorie sunt luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, cercetarea
experimentală şi investigaţia. Creativitatea, un alt tip de gândire complexă,
este adesea descrisă ca o formă specială de rezolvare a problemelor.
În sec. XXI, folosirea datelor implică mai mult decât adunarea numerelor şi
efectuarea unor analize statistice. Folosirea datelor necesită o gândire
logică, creativitate, colaborare şi comunicare. Elevii trebuie să fie capabili
să folosească diferite tipuri de date în mod responsabil pentru a lua deciziile
potrivite în viaţă şi a participa la dezbateri despre aspectele politice,
sociale şi de mediu ale societăţii contemporane.
În contextul unei societăţi a vitezei, bazată pe cunoştinţe, gândirea şi
raţionamentul pe baza datelor necesită o gândire atât divergentă, cât şi
convergentă. Gândirea divergentă necesită creativitate pentru a răspunde la
întrebarea „Dar dacă?”. Prin gândirea divergentă, elevii stabilesc multiple
scenarii şi idei pe care le pot avea în vedere atunci când creează întrebări de
natură statistică pentru a urmări, a analiza sau a face deducţii pe baza
datelor. Elevii sunt încurajaţi să analizeze datele din diverse puncte de
vedere. Gândirea convergentă le dă elevilor posibilitatea de a utiliza
raţionamentul solid şi simţul practic pentru a analiza date din perspective
multiple. Acest tip de gândire le permite elevilor să selecteze întrebarea de
natură statistică cu cel mai ridicat potenţial pe baza unui set de criterii.
Să gândească şi să raţioneze inteligent asupra datelor înseamnă pentru
elevi mai mult decât capacităţile de colectare a datelor şi de realizare de
grafice, de care au în mod normal parte în activităţile la clasă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)