“Odată trecuţi prin procesul educaţiei, majoritatea oamenilor îşi pierd capacitatea de a se mira, de a fi surprinşi. Ei simt că sunt datori să ştie tot, şi deci e un semn de ignoranţă să fii surprins sau nedumerit de ceva.”
Erich Fromm
Ce este mai important în educaţie: îndoiala, sau răspunsul?
•Ceea ce determină importanţa răspunsului este importanţa îndoielii.
•Îndoiala ne provoacă mai mult decât răspunsul.
•Cu cât un om de ştiinţă, un manager sau un profesionist se îndoieşte de adevărurile sale şi cercetează lumea în jurul său, cu atât îşi lărgeşte lumea ideilor şi realizează lucruri deosebite.
•Dacă un profesor nu reuşeşte să provoace inteligenţa elevilor în timpul expunerii sale, înseamnă că nu i-a educat.
•Profesorii ar trebui să provoace îndoiala în mintea elevilor.
•Cu cât un om de ştiinţă, un manager sau un profesionist se îndoieşte de adevărurile sale şi cercetează lumea în jurul său, cu atât îşi lărgeşte lumea ideilor şi realizează lucruri deosebite.
•Dacă un profesor nu reuşeşte să provoace inteligenţa elevilor în timpul expunerii sale, înseamnă că nu i-a educat.
•Profesorii ar trebui să provoace îndoiala în mintea elevilor.
Cum?
•Realizând în orice moment, o expunere interogativă.
•Întrebările:
•De ce?
•Cum?
•Unde?
•Care este explicaţia?
trebuie să facă parte din rutina profesorului.
•Expunerea interogativă generează îndoiala, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acest stres deschide ferestrele inteligenţei.
•Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să înveţe, încetează să se dezvolte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu