Cele şapte păcate capitale ale educatorilor

.......

1. A corecta în public.

•Expunerea publică generează umilinţă şi traume complexe, greu de depăşit.

.......

2. A exprima autoritatea cu agresivitate.

•Profesorii care îşi impun autoritatea sunt aceia care se tem de propria lor vulnerabilitate.

•Trebuie să existe autoritate în relaţia profesor-elev, dar adevărata autoritate se câştigă

.......

 

3. A fi excesiv de critic înseamnă a obstrucţiona copilăria elevului.

•cei slabi: condamnă

•cei puternici: înţeleg

•cei slabi: judecă

•cei puternici: iartă

.......

4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii.

•Pentru a educa, folosiţi mai întâi tăcerea – şi apoi ideile

•Cea mai bună pedeapsă este aceea care se negociază. Întrebaţi-i pe elevi ce cred că ar merita pentru greşelile lor.

Veţi rămâne surprinşi!

.......

5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie.

•Toţi am vrea să educăm tineri docili, dar cei care ne fac să ne simţim frustraţi sunt aceia care ne testează calitatea de educatori.

.......

6. A nu te ţine de cuvânt.

•Încrederea este un edificiu greu de construit, uşor de demolat şi foarte greu de reconstruit.

.......

7. A distruge speranţele şi visele.

•Fără speranţă nu există drum, fără vise nu există motivaţie pentru a înainta.

.......
.......

Oricine face greşeli; cei mai mulţi oameni folosesc greşelile ca să se distrugă; dar unii le folosesc pentru a evolua.

Aceştia sunt înţelepţii.