Scrisoare către o prietenă
Îţi mai aduci aminte cum am început şi drumul pe care l-am parcurs împreună încă de la primul curs? Acel drum plin de necunoscut, de începuturi, de renunţări şi de tot ce ne-a făcut să ajungem unde suntem noi acum.
Îţi amiteşti prima variantă de proiect la care te-ai gândit şi la care ai renunţat apoi? Mai ţii minte, erai atât de sovaielnică, erai atât de curioasă şi de întrebătoare, însă erai tot tu. Aceeaşi, neschimbată, şi în acelaşi timp atât de diferită.
Dar cât de îndepartată mi se pare acum acea perioadă şi cât de frumoase mi se par acum respectivele amintiri, acei primi paşi către finalul atât de frumos...
Lupta, nesiguranţa, dorinţa, succesul, prima grupă în care ai activat, fetele cu care ai făcut echipă îţi mai aminteşti de toate astea? Poate că n-am fost foarte convingătoare în toate momentele colaborării noastre, poate că nu m-am putut bucura de nici măcar un sfert din acele momente care s-au scurs alături de tine pe parcursul derulării proiectului, însă ştiu că tu le-ai trăit, ştiu că tu te-ai bucurat şi ai învăţat câte ceva din toate experienţele parcurse şi te felicit pentru asta.
Acum poate suntem undeva la o răscruce unde putem alege singure dacă să ne pierdem unele de altele sau nu, dacă să mai continuăm frumoasa prietenie sau să o transformăm într-o frumoasă amintire ce uşor, uşor, se va estompa. Grea alegere... ce probabil ne va aparţine sau nu, ce probabil o vom lua în mod conştient sau nu, însă, cele mai importante sunt amintirile şi visele pe care am reuşit să le construim împreună, cărămidă cu cărămidă.
A ta prietenă,
Doina Muntean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu