Un dascăl are-n viaţă
trei etape
În care toată truda
lui încape.
În prima parte, chiar
la început,
Când este mai curând
nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr
şi tenace,
Şi-aşa cum ştim,
elevilor le place.
El are-acum de studiat
o groază
- Că n-o să stea pe
loc, precum o loază--
Examene de grad şi
masterate,
Planuri de lecţii sau
vreo facultate,
Să se căsătorească...
dar atunci
Îi trebuie casă şi să
crească prunci
Abia dacă mai gustă
din concediu...
Şi trece-astfel rapid,
în stadiul mediu.
A doua parte-a
dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n
prima parte,
Apoi destinul, cu a sa
poruncă,
Îl trece-acum şi mai
vârtos la muncă;
Pe chip şi-a instalat
un zâmbet fad,
- Că ştie, colţurile
gurii cad--
Să facă o impresie mai
bună,
Că la catedră treaba
merge strună,
Nicicând nu-i obosit,
el poate multe,
Să strângă-n el, să
tacă, să asculte,
Să se supună şefilor
cu zel,
Că are-experienţă, e
model.
Îi cresc copiii
personali şi lui,
Îi controlează, nu-s
ai nimănui,
E de folos acasă
strategia,
Că vâră-n ei toată
pedagogia!...
Aşa e el şcolit şi
vrei, nu vrei,
Rapid îl vezi trecut
în stadiul trei...
Acum e poate-un pic
mai dificil,
Că intră-n scenă
dascălul docil,
Numărătoarea inversă-i
cea care
Dictează cum se poartă
fiecare.
Se ţine tare într-o
cursă roză,
Nici gând de bătrâneţe
sau scleroză.
Ar vrea să fie cum a
fost odată,
Dar e bunic şi are şi
nepoată,
Acum e socru, nu numai
părinte,
E plină mintea-i de
învăţăminte;
Iubirea de catedră e
adâncă,
Chemarea şcolii e în
suflet, încă.
Dacă-i aşa, precis
şi-a atins ţelul
Şi n-o uita de-a pururi clopoţelul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu