Dragii mei,
Privesc în jurul meu, calculatorul este esențial în fiecare încăpere.
Arborii își mișcă frunzele, florile răsar, norii se ascund, ușile se închid; toate la comandă.
Acum, în anul 2058, generația noastră atinge culmile absolutului în ceea ce privește tehonologia.
Calculatoarele fac totul pentru noi.
Plictisit de tot ceea ce înseamnă viața mea electrică, am avut curiozitatea de a cerceta trecutul.
Am descoperit un site în care se vorbea despre voi.
Am fost stupefiat să aflu că voi scriați cu niște instrumente numite stilouri, pe niște planșete pe care le numeați caiete și citeați din cărți.
Am aflat, după lungi căutări, că pentru a învăța, voi vă adunați într-o clădire ca o cutie de chibrituri, numită școală, că erați repartizați câte 29-30 în grupuri numite clase, că sportul pentru voi era un risc continuu de accidentare și epuizare.
Ce m-a frapat cel mai tare e faptul că voi, pentru a cunoaște locuri, oameni și alte obiceiuri vă deplasați sute sau poate mii de kilometri în ceea ce voi numeați excursii.
Voi vă plimbați ținându-vă de mână prin parcuri și dansați seara în niște localuri cărora le spuneați discoteci sau cluburi.
Ce pierdere de vreme! Epoca voastră era extrem de plictisitoare.
Stresul pe care l-a înregistrat calculatorul meu pentru acea vreme, depășește cu mult limita normală.
Încă de pe vremea voastră mi-am dat seama că ați început să dați anumite semne de progres deoarece am găsit numeroase site-uri și adrese de e-mail datând cam din anii 2007, 2008.
Viața noastră actuală nu seamănă deloc cu ce ați fost voi obligați să trăiți.
Și noi învățăm, dar învățăm on-line.
Și noi avem mii de prieteni pe tot globul pământesc și în Univers, dar on-line.
Și noi jucăm fotbal, handbal, baschet sau facem sport, dar on-line.
Și noi ne iubim și ne dăruim flori și cadouri, dar on-line.
La noi totul este perfect pentru că se desfășoară on-line.
Și totuși...
În toată perfecțiunea care mă înconjoară am un singur regret:
că nu pot atinge nimic din ceea ce trăiesc.
Familia mea a primit moștenire un trandafir.
Este cel mai de preț lucru din viața noastră pentru că ne inspiră dragoste și trăiri frumoase.
Voi sunteți vinovați pentru viața noastră actuală.
Acum totul e mecanizat, acum sentimentele nu mai există.
De ce ați lăsat să se transforme Edenul în Thanatos?
Totul era armonie, de ce a trebuit să corectați?
Dacă totul era verde, de ce l-ați ofilit?
Singurul răspuns la toate aceste întrebări se află la voi: dacă n-ați fi lăsat cărțile să moară, dacă ați fi ieșit mai mult în parcuri, la sport și la joacă, dacă ați fi profitat mai mult de plăcerile vieții departe de lumea contagioasă a tehnologiei, n-am fi ajuns ca astăzi calculatorul să ne trăiască viața.
Nu-mi place să recunosc, dar cred că tot mai mult aș fi preferat să trăiesc în zilele voastre.
De undeva din CyberSpace,
Cu stimă,
Anonimus
10.03.2058
(Adelina Muntean, în Respiritualizarea, autori prof.univ.dr. Constantin Popescu, prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi, Editura ASE, Bucureşti, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu