Viata e o serie continuă de despărţiri... Despărţirea de colegii care pornesc în direcţii opuse atunci când termină şcoala generală, liceul sau facultatea... Despărţirea de cei cu care ai copilărit pentru că se aşează la casele lor şi merg unde cred ei că vor trăi mai bine... Despărţirea de familie, atunci când, forţat de împrejurări trebuie să stai departe de casă şi să te întorci o dată la nu ştiu cât timp sau cea mai grea despărţire, de cei dragi, pentru că acesta este firul vieţii, iar cei care ne părăsesc merg într-o lume mai bună... Suntem despărţiţi la un moment dat de cei dragi prin moarte, distanţă, timp, uitare, neputinţă, cuvinte, gesturi...
Mă năpădeşte tot mai intens un gând, mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară: gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos.
Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp…
Nimic n-am uitat …Nimic din anii copilăriei n-a murit în mine…Dar cum să uit pe mama şi pe tata? Cum să-l uit pe fratele meu? Cum să-mi uit toate neamurile, şi prietenii, şi satul? Cum să uit chipurile şi faptele bixădenilor? Nu. Nimic n-am uitat.
Tata a avut un mare respect şi dragoste faţă de bixădeni şi a fost foarte sensibil la bucuria dar mai ales la nevoile consătenilor.
S-a apropiat de oameni, i-a ascultat şi i-a ajutat în multe feluri. Dumitru Bud a fost un MARE OM.
Iar mama... Mama nu ne-a dat tot ceea ce dorea, dar ne-a dat tot ceea ce avea. A renunţat la visele sale, pentru ca noi să putem visa. A pierdut nopţi de somn, pentru ca noi să dormim liniştiţi. A vărsat lacrimi, pentru ca noi să fim fericiţi.
Timpul trece... Dar ştiu că nimeni nu moare, atunci când trăieşte în inima cuiva... Iar ei, sunt cu inima în inima mea.
Voi purta toată viaţa o frântură din inima lor, în inima mea.
N-am uitat oamenii acelor locuri mirifice alături de care inima mea a vibrat în acorduri de ceteră şi zongoră. Nu am uitat câtă lume se aduna duminica şi la sărbători „în sat”, animaţia din cursul săptămânii...
Păcat că toate acestea trăiesc acum doar în amintiri. În curând Ţara Oaşului va rămâne o „ţară” fără oşeni.
Este momentul să luăm iniţiativa. Vă provoc la acţiune, la confruntare cu timpurile.
Oşenii trebuie aduşi acasă cât încă nu e prea târziu!
Mă năpădeşte tot mai intens un gând, mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară: gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos.
Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp…
Nimic n-am uitat …Nimic din anii copilăriei n-a murit în mine…Dar cum să uit pe mama şi pe tata? Cum să-l uit pe fratele meu? Cum să-mi uit toate neamurile, şi prietenii, şi satul? Cum să uit chipurile şi faptele bixădenilor? Nu. Nimic n-am uitat.
Tata a avut un mare respect şi dragoste faţă de bixădeni şi a fost foarte sensibil la bucuria dar mai ales la nevoile consătenilor.
S-a apropiat de oameni, i-a ascultat şi i-a ajutat în multe feluri. Dumitru Bud a fost un MARE OM.
Iar mama... Mama nu ne-a dat tot ceea ce dorea, dar ne-a dat tot ceea ce avea. A renunţat la visele sale, pentru ca noi să putem visa. A pierdut nopţi de somn, pentru ca noi să dormim liniştiţi. A vărsat lacrimi, pentru ca noi să fim fericiţi.
Timpul trece... Dar ştiu că nimeni nu moare, atunci când trăieşte în inima cuiva... Iar ei, sunt cu inima în inima mea.
Voi purta toată viaţa o frântură din inima lor, în inima mea.
N-am uitat oamenii acelor locuri mirifice alături de care inima mea a vibrat în acorduri de ceteră şi zongoră. Nu am uitat câtă lume se aduna duminica şi la sărbători „în sat”, animaţia din cursul săptămânii...
Păcat că toate acestea trăiesc acum doar în amintiri. În curând Ţara Oaşului va rămâne o „ţară” fără oşeni.
Este momentul să luăm iniţiativa. Vă provoc la acţiune, la confruntare cu timpurile.
Oşenii trebuie aduşi acasă cât încă nu e prea târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu