Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Aracataca, un sătuc situat în munţii columbieni Caraibe. El s-a retras din viaţa publică din motive de sănătate: cancer limfatic. În prezent se pare că starea i s-a agravat. Iată scrisoarea de adio trimisă prietenilor săi:
“Dacă pentru un moment Dumnezeu ar putea uita că sunt o păpuşă de cârpă ÅŸi mi-ar da drept cadou o bucăţică de viaţă, aÅŸ profita de ea cât mai mult posibil. Nu aÅŸ spune probabil tot ceea ce gândesc,dar cu siguranţă aÅŸ gândi tot ceea ce spun. AÅŸ da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea ce semnificâ. AÅŸ dormi puÅ£in, aÅŸ visa mai mult, ÅŸtiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumină. AÅŸ merge când alÅ£ii se opresc; m-aÅŸ trezi când alÅ£ii adorm.
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou încă puÅ£ină viaţă – m-aÅŸ îmbrăca cu simplitate, m-aÅŸ lungi pe burtă pe pământ, lipindu-mi de el nu numai corpul ci ÅŸi sufletul. Le-aÅŸ arăta oamenilor cât de mult se înÅŸeală gândindu-se că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ÅŸtie că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească.
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.
Am învăţat atâtea de la voi, oameni!... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care urci. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge pentru prima dată, în mâna sa micuţă, degetul tatălui său, el îl prinde în capcană pentru toată viaţa. Am învăţat că un om nu are dreptul să privească de sus pe un semen al său, decât atunci când trebuie să îl ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care le-am putut învăţa de la voi! Dar puţine îmi vor servi cu adevărat, pentru că atunci când ele vor fi fost aranjate în această valiză, care este viaţa mea, din păcate eu voi fi pe cale să mor.
Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti!
Dacă aÅŸ ÅŸti că astăzi este ultima dată când te văd adormind, te-aÅŸ strânge tare în braÅ£ele mele ÅŸi L-aÅŸ ruga pe Dumnezeu să îţi păzească sufletul. Dacă aÅŸ ÅŸti că acestea sunt ultimele minute în care te văd, Å£i-aÅŸ spune “Te iubesc”ÅŸi aÅŸ ignora, ruÅŸinat, că tu o ÅŸtii deja.
Există întotdeauna un ‘mâine’ ÅŸi viaÅ£a ne dă o altă oportunitate de a face lucrurile bine; dar dacă mă înÅŸel ÅŸi această zi este singura care ne-a mai rămas, mi-ar place să-Å£i spun cât te iubesc ÅŸi că nu te voi uita niciodată. Ziua de mâine nu este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vezi pe cei dragi. Nu mai aÅŸtepta, acÅ£ionează acum, pentru că s-ar putea ca “mâine” să nu mai vină niciodată ÅŸi cu siguranţă, vei regreta ziua în care nu Å£i-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţiÅŸare, un sărut ÅŸi în care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultimă urare. Păstrează-i aproape de tine pe cei pe care îi iubeÅŸti; ÅŸopteÅŸte-le la ureche că ai nevoie de ei; iubeÅŸte-i ÅŸi poartă-le de grijă; fă-Å£i timp să le spui ‘te înÅ£eleg’, ‘iartă-mă’, ’te rog’, ’multumesc’ ÅŸi toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunoÅŸti. Nimeni nu-ÅŸi va aminti de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I lui Dumnezeu forÅ£a ÅŸi înÅ£elepciunea să le exprimi. Demonstrează prietenilor tăi ÅŸi fiinÅ£elor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.”
(Texte traduit de l’Espagnol par A.S.)
(Mulţumesc prietenului nostru Adrian Havrincea că ne-a oferit oportunitatea de a relaţiona cu acest mesaj)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu